SCLERO.ORG
Search
ISN: Romanian Version
Romana:

E Viata Dreapta, Sau Nedreapta?

Aceasta pagina a fost scrisa de Krista, si nu a fost editata Shelley Ensz. Vezi Disclaimer.

Cum ar trebui sa fie, sa fie dreapta?

Cine spune ca trebuie sa fie dreapta?

Sau ce inseamna sa fie dreapta?

Poate doar ca ne nastem intr-un ceas prost, si gresim chiar din start. Mult pre devreme, sau mult prea tirziu. Cine poate sti, in definitiv?

Sau poate, ca viata intreaga, ne este o continua provocare. Si poate ca ne provoaca la o lupta fizica. Sau poate ne incearca doar sufletul, si sentimentele.

Sa spun ca viata mea, e dreapta sau nu, e greu. Nu gasesc raspuns. As putea sa spun, foarte bine:" Nu, viata nu-i dreapta cu mine!" si probabil ca as avea dreptate, atita timp, cit toti din jur, m-ar sustine, si ar spune la fel. Si n-ar fi nimeni, care sa-mi spuna contrariu. (cine ar indrazni?)

Intrebari fara raspuns, sunt multe. Si cred ca pina la sfirsitul vietii, voi aduna si mai multe. Se aduna doar cele fara raspuns, caci cele cu raspuns, le dau de-oparte, indiferent ca e un raspuns care-mi place sau nu, au un raspuns. Si cine spune ca procedez, corect/drept?

Oare e drept, ca o simpla avalansa, sa smulga din radacina, brazii inalti, care ne par atit de puternici, incit uneori ii consideram simbol al statorniciei? Ani intregi, zeci de ani, cresc. Si vine-o iarna, cind bradul, cel ce nu moare niciodata, e zmuls din radacini, de un val imens de zapada, care in definitiv, exista pentru citeva zile, sau luni, si este atit de relativa!

E drept? Eu zic ca nu!

Dar, mama natura a considerat ca acel brad, a trait destul. Care lege a firii ar spune, ca omul, este mai puternic decit bradul sau decit natura insasi?

Viata, poate ca nu-I dreapta. Dar, poate ca e. Doar noi suntem cei orbi, sau prea obositi, sa gasim adevaratul raspuns.

Atit de multe intrebari, ramin fara raspuns. Incepind cu "viata" si nesfirsindu-se niciodata. Sau se sfirsesc odata cu viata insasi. Incercind sa fac pace cu mine, si cu viata mea dreapta sau nu, ma gindesc ca :

Poate ar trebui sa: fac pace cu imperfectia.

(poate ca da, poat ca nu!)

Si sa iau de buna zicala:"Mai binele, este dusmanul binelui."

Nu-I usor deloc. Si asta in primul rind, pentru ca cel mai mult, am cerut intotdeauna de la mine insumi. N-am asteptat sa faca altii pentru mine. Dar azi, cumva, imi sunt propriul dusman, incapatinindu-ma sa cer de la mine, perfectiunea, in ceea ce fac. Cind incep un lucru, trebuie sa iasa asa cum vreau: perfect! Numai ca lucrind prea mult, obosesc. Si incep sa-mi dau seama, ca in momentul in care incep batalia pentru "perfectiune", e aproape o batalie pierduta

De ce n-as crede ca altora, le plac lucrurile imperfecte? De ce nu as renunta la ideea, ca perfectiunea, nu schimba neaparat valoarea, a ceea ce fac?

Si poate, cautind mai putin perfectul in toate cite sunt in jurul meu, mi-ar parea viata insasi mai perfecta, sau mai dreapta!

Poate ca ar trebui: sa imi petrec mai multa vreme, aducind bucurie altora.

(poate ca da, poate ca nu)

Chiar si mergind pe strada, pot daruii un zimbet, cuiva, necunoscut. Sau, pot sa-mi ies din ingindurare, sa spun altcuiva, o vorba buna.

De multe ori, ma gindesc ca am atit de multe de facut, dar nu am energia sa le fac, si-mi ia mult timp, sa termin ceva. Obosita, nu mai sunt instare sa ma intilnesc cu cineva, in oras, la o cafea.

Dar cine spune ca trebuie sa le fac pe toate?

Si oare, de ce TREBUIE?

Poate ca e vremea sa stabilesc prioritatile, si prioritatea de pe primul loc, sa fiu eu insami. Sa fac o lista, cu ce trebuie facut, cu ce poate fi aminat, si cu ceea ce nu conteaza. Probabil ca daca le triez bine, cele mai multe, vor fi cele care nu conteaza. As putea atunci, sa le las la o parte, si timpul ce-mi ramine, sa incerc sa-l folosesc, aducind mici bucurii altora.

Maica Teresa spunea:"Nu putem, face lucruri prea mari, pe acest pamint. Putem doar, sa facem lucruri marunte, dar cu mare dragoste."

Oricum ar fi,sunt convinsa ca atunci cind va fi sa mor, vor ramine multe in urma mea, nefacute.

Dar stiti ce, daca sunt lucruri importante, cu singuranta ca le va face altcineva pentru mine. Atunci, de ce as mai petrece timp din viata mea acum, regretind inevitabilul?

Poate ca ar trebui: sa invat sa traiesc prezentul.

(poate ca da, poate ca nu)

Ce s-a intimplat acum un an, sau ieri, sau ce se va intimpla miine, de ce ar conta?

De ce nu ar conta doar prezentul?

Prezentul de azi, va fi miine parte din trecut. De ce sa-l port cu mine? De ce sa nu-l iau azi, intreg, cu amindoua miinile, si sa fac atit cit se poate, sa fie bun, si sa-l traiesc, asa cum il simt?

De ce sa ma gindesc, ca poate, intr-o zi, va fi mai bine, decit azi, asta doar ca sa gindesc pozitiv? De ce sa nu gindesc, cit de mult pot de pozitiv, la clipa prezenta?

John Lennon a spus cindva:"Viata, e ceea ce ni se intimpla, cind suntem prea preocupati sa facem 'alte planuri' ".

Copii, ne cresc si daca nu ne ingrijoram care le va fi soarta. Cei dragi, mor in jurul nostru, si daca nu ne gindim mereu ca vor murii. Miine, o sa-mi simt durerile, zilnice, si daca astazi nu ma gindesc la ele. De ce nu as trai din plin ziua de azi, asa cum e? Cu durerile de azi, nu si cu cele de miine. Cu cei dragi? Eu, n-am bucuria sa-i am aproape. (Asta ramine o mare durere).

Toate visele de pina acum, au alunecat pe linga mine. Si in aceeasi masura, stiu ca vise noi, nu mai sunt destul de tare ca sa-mi construiesc. Atunci? De ce n-as trai pur si simplu in azi?

ACUM, este de fapt singurul timp, pe care il am. Nici pe asta nu-l pot controla. Il pot doar trai, si pot sa incerc sa-l traiesc atit cit pot de mult.

Poate ca in felul acesta, reusesc in primul rind, sa-mi alung teama de miine.

Mark Twain spunea : "Am trecut prin multe momente teribile in viata. Citeva din ele, mi s-au intimplat chiar acum!"

Ar putea spune altcineva mai bine? Nu cred.

Doar incerc sa invat sa traiesc in "ACUM"

Poate ca ar trebui sa:invat ca "viata nu este o urgenta."

(poate ca da, poate ca nu)

Asta insemnind ca proverbul: "Nu lasa pe miine ce poti face azi" nu intotdeauna ramine valabil. Si de ce ar ramine?

Oare viata, nu merge inainte, daca nu mi-am urmat eu azi, planul facut: sa merg la cumparaturi, sa lucrez 9 sau mai multe ore, sa curat casa asa cum o faceam de obicei?

Uite ca viata, merge inainte, si daca eu nu mai sunt atit de plina de energie, sa merg pe jos, sau sa stau prea mult in picioare. Si viata merge inainte, si daca durerile mele nu inceteaza.

Viata, merge inainte, oricum. Asa ca, de ce trebuie sa consideram ca multe, din cite ar trebui sa facem, sunt lucruri urgente? Cind, de fapt, viata insasi, nu este o urgenta. Ea, merge inainte, oricum!

Nimic nu e urgent.

Nimic nu spune, ca as fi eu, o intiietate. Poate ca intiietate, este si ne ramine, ceea ce mai putem inca da altora:dragoste. Sa-I iubim pe cei de linga noi, si sa-I lasam sa simta asta.

Krista Lurtz

KristaPovestea Mea: Krista Nu este prea usor, sa incepi sa-ti scri propria istorie, in asemenea situatie.

De ce? Pentru ca habar nu am daca sa scriu despre Krista de acum citiva ani, sau Krista cea de acum. Da, sunt tot eu. Dar sub o altaforma fizica…

Povestea Mea: Krista (engl.) I promised Shelley that some day, I would try to write my "real" story. It's been some time since that day. I tried, yes, I did. But, there's something which kept me from doing it…

To Krista: Global Outreach Excellent Award

SWA Global Outreach Excellence AwardThis award from the Scleroderma Webmaster's Association was given to Krista Lurtz, ISN Romanian Translator, for her excellent global outreach efforts.

Go to Ginduri Si Simturi
 
Most Recent Donors

Winn Schillberg
Reading Voices of Scleroderma Books: Diana Kramer.
Sharing Scleroderma Awareness Bracelets: Deb Martin, Brenda Miller, Vickie Risner.
Thanks to UNITED WAY donors of Central New Mexico and Snohomish County!

In Loving Memory

Patricia Ann Black: Marilyn Currier, Shelley Ensz, Richard Howitt, Gerald and Pat Ivanejko, Juno Beach Condo Association, Keith and Rosalyn Miller, and Elaine Wible.
Gayle Hedlin: Daniel and Joann Pepper and Nancy Smithberg.
Janet Paulmenn: Anonymous, Mary Jo Austin, Shelley Blaser, Susan Book, Dennis and Pat Clayton, Grace Cunha, Cindy Dorio, Michael and Patricia Donahue, Shelley Ensz, Nancy Falkenhagen, Jo Frowde, Alice Gigl, Margaret Hollywood, Karen Khalaf and Family, Susan Kvarantan, Bradley Lawrence, Jillyan Little, Donna Madge, Michele Maxson, Barry and Judith McCabe, John Moffett, My Tribute Foundation, Joan-Marie Permison, John Roberts, Margaret Roof, Maryellen Ryan, Mayalin and Kiralee Murphy, Nancy Settle-Murphy, and Bruce and Elizabeth Winter.

 

SCLERO.ORG is the world leader for trustworthy research, support, education and awareness for scleroderma and related illnesses, such as pulmonary hypertension. We are a service of the nonprofit International Scleroderma Network (ISN), which is a 501(c)(3) U.S.-based public charitable foundation, established in 2002. Meet Our Team, or Volunteer. Donations may also be mailed to:

International Scleroderma Network (ISN)
7455 France Ave So #266
Edina, MN 55435-4702 USA

Email [email protected] to request our Welcome email, or to report bad links or to update this page content.

TOLL FREE HOTLINE 800-564-7099
Free to U.S. and Canadian Callers. Ask for our Free Info Packet by mail or email!
Scleroderma, Pulmonary Arterial Hypertension, and related illnesses.
Privacy Policy.

 
The most important thing in the world to know about scleroderma is sclero.org!
Donate Now
Copyright 1998-2016, International Scleroderma Network. AKA Scleroderma from A to Z and SCLERO.ORG. All Rights Reserved.