| Bunul si raul, placerea si neplacerea, perfect sau imperfect, dragoste sau ura, toate cite sunt sau nu sunt, si pina la viata insasi, au un inceput si un sfirsit. E in firea lucrurilor sa fie asa. Fiecare intimplare din viata are un inceput si un sfirsit. Mereu cunoastem inceputul, si nu cunoastem sfirsitul. Fiecare sentiment, il traim,de nenumarate ori, in timpul vietii. Se urmeaza in noi, sentiment dupa sentiment, inlocuindu-se, impingindu-se unul pe altul la o parte. Traim simtind. Daca nu am simtii, am fi probabil statui, ramasi sa fim veci umbra pamintului. De unde vin simturile? Unde se duc? Nu stie nimeni. Atunci cind am simtit o clipa fericirea, am vrea sa o pastram vesnic alaturi. Dar se intimpla ca o pierdem. Si este inlocuita de durerea pierderii, de nefericire. Atunci, aflam ce inseamna nefericirea, la care, cita vreme am fost fericiti, nici nu ne-am gindit. Cind ceva ne doare, am vrea daca se poate ca durerea sa treaca instantaneu. Dar nu-I asa usor.Cind nu ma durea nimic, nu m-am gindit ca poate exista si astfel de durere. Azi, o cunosc. As vrea sa dispara. Dar ea, ramine. Fericirea, o mai inlocuieste din cind in cind, partial, atunci cind nu sunt prea obosita de dureri. Dar atunci cind apare, o apuc cu amindoua miinile, si ma bucur cit pot. Citesc cele scrise mai sus, si ma gindesc, ca acum as definii viata cam asa: "Un sir intreg, nesfirsit de "CEVA" care vine dupa un "ALT CEVA" va fi urmat de "ALTCEVA" si totate vor inceta sa mai fie "CEVA" atunci cind nu mai avem viata care sa le duca si sa ne duca mai departe." De ce gindim? De ce un simtamint, urmeaza mai mereu dupa un gind? Si de ce felul in care gindim, se oglindeste in ceea ce simtim? Nu se stie. Poate oare cineva, sa urasca daca nu are un gind cit de mic, legat de ura? Poti sa fi vesel, sau fericit, si sa simti ura? Nu cred. Eu am incercat si n-am reusit. Nu pot sa fiu nervoasa, si sa ridic vocea furioasa, daca sunt fericita. Dar pot sa imi inmultesc cascadele de ris! Nu pot sa rid, daca sunt suparata, sau nervoasa. Nu pot fi sarcastica, atunci cind privesc viata in culori frumoase. Si atunci, oare nu gindul influenteaza simtamintul? Intii e intimplarea, apoi gindul, apoi sentimentul.(??) Nu poti sa fi indagostit, daca nu a fost intimplarea sa cunosti persoana de care s-a intimplat sa te indragostesti. Te gindesti la ea, iti place, te atrage, si-o iubesti. Se intimpla sa pierzi persoana respectiva. Gindul ti-e trist, inima ti-e trista. Suna ca si cum, ne invirtim in cerc continuu. |