SCLERO.ORG
Search
ISN: Romanian Version
Romana:

Terapie Muzicala

Aceasta pagina a fost scrisa de Krista, si nu a fost editata Shelley Ensz. Vezi Disclaimer.

Dupa ce am incercat o vreme tot felul de terapii, care mai de care mai doftoriceasca, si mai noua, si mai curioasa, si nu mi-au ajutat la nimic, am inceput terapia muzicala. Daca ajuta?

Ajuta, si nu prea. Depinde cum o iei. Si depinde ce muzica asculti!

Eu, ascult muzica de toate genurile.

Le schimb, in functie de starea in care ma aflu: in sau pe linga butoiul cu melancolie. In, sau pe linga vre-o durere de nu stiu care.

Cind ma trezesc dimineatza, imi beau cafeaua in fatza P.C.-ului. Si am citeva fisiere midi, care-mi plac mult. Suna ca niste clopotei, si nu-mi deranjeaza auzul.

Mi-l gidileshte intr-un mod placut. Si e senzatie de liniste si pace. Muzica atunci, are efect de calmare a diminetii (ca dimineatza si ea, trebuie calmata ca sa ma suporte). Tot ea, imi acoperia bombanelile cu care intimpin ziua, si scirtiieturile produse de propriile mele incheieturi.

Dupa ce a trecut prima ora din zi, vine vremea sa ma urc la volan, sa merg la serviciu.

La volan, ascult alt gen de muzica: foarte ritmat, cit se poate de zgomotos.

Si aici, dupa ce am incercat tot felul de formatii, si mai stiu eu ce cintaretzi, m-am oprit la cei de acasa: RO-mania.

Astia, isi fac datoria cu mine.

Pai da, ca de multe ori, din cauza somnului foarte deficitar la mine, sint cam ametzita. Si ei, ma trezesc de tot! Daca nu ma trezesc pe mine, ii trezesc pe cei pe linga care trec eu, ca dau volumul la maxim !

Si urla "mocaneatza" la Doha, de intru in vibratie cu masina si cu shosea cu tot.

Si cum sa nu-mi faca loc sa trec, cind se aud fluieraturile feciorasilor, de parca merg dupa nunta?!?!

Ca asa muzica, nici ca or mai auzit astia pe aici.

Avantaj: in cazul asta sunt doua avantaje.

Primul, sint mai mult decit treaza, deci, pot sa evit accidentele, care ar putea fi provocate de oboseala la volan.

Al doilea, ca se shocheaza toti, si ma lasa sa trec, deci, se feresc ei de mine, scutindu-ma in felul asta sa-i mai feresc eu.

Da, dar e si un dezavantaj, cind ascult Ro-mania, la volan. Ca muzica asta a lor, are efecte negative asupra piciorului meu drept.

Si anume, mi-l intepeneshte. Mi-l anchilozeaza.

Si daca e shoseaua libera, mi-l anchilozeaza rau de tot! Si cum piciorul meu drept, e pe pedala de acceleratzie, anchilozat, pedala, fuge de el, si

n-are unde fugii, decit inauntru acolo, nu stiu unde, in maruntaiele masinii, si talpa mea dreapta, dupa ea, si tot asa, pina cind saraca pedala, nu mai are unde intra, iar piciorul meu anchilozat de atita "mocaneatza" ramine blocat, in pozitzia: "apasat pedala"

Dar si dezavantajul are un avantaj. Ca masina asta, dupa ce treci de 120/ ora, are ea o melodie care incepe s-o cinte, care dupa ce ca suna fals, iti si sparge timpanele. O melodie cu bip. Adica: bip,bip,bip,bip,bip&ldots;&ldots;atita stie numai.

Dar, tot flacaii ma ajuta, ca ei fluiera mai tare ca masina, si acopera bip-ul.

Mai ramine numai de verificat urmatoarea problema: de ma prinde intr-o zi, radarul, pot sa dau vina pe ei? platesc ei amenda???

La serviciu, ca tot sintem 3 femei, in tot biroul nostru, ne transformam in feministe, si cintam, de mama focului, dupa Cher, sau cu ea odata, fiecare cum se pricepe mai bine, melodiile de pe albumul: "believe".

Cel mai cu sete, cintam versul:" I really do not think you're strong enough now" dar si restul, cu patima, ca doar n-a scos ea, acel album, degeaba!

Vine prinzul, ajung acasa, fac ceva de mincare, tot cu muzica. Daca fac tocanitza fiarta la foc domol, atunci ascult romantze uitate de lume (am o colectie intreaga). Daca gatesc o ciorba ce fierbe clocotit, ascult invirtite, si alte melodii de muzica populara romineasca, incercind sa ma visez la mama acasa.

Aici dezavantaj: nu stiu sa joc! Stiu numai sa le fluier. De ce sa le joc? Pai, dupa ce fac mincarea gata, si e in farfurie pe masa, de multe ori, ma trezesc ca muschii gitului, refuza sa impinga mincarea, pe traiectul obisnuit. Si ramin rumegind la nesfirsit, ca o toanta. Atunci, as putea daca as sti juca, sa joc in jurul mesei!

Dar asa, ma invirt in jurul mesei fluierind.

(asta era dezavantajul meu, nu al muzicii)

Apoi, incerc sa dorm. Mai bine zis, ma intind in pat, asteptind sa se intimple minunea. In momentele alea, am un CD, cu sunete ale naturii. Inchid ochii, si las sa zboare gindul, la dorurile mele: muntii si padurile. Si somnul nu vine. Vine numai dor, si mai mult dor. Intr-un tirziu, renuntz sa mai incerc s-adorm.

Ma mut din pat, in fata P.C.-ului, cu care-mi impart viatza, de mai multe luni, si mai scriu, si mai citesc, si mai caut, si mai invatz, si mai ma joc. Si mai intru din cind in cind si mai tot timpul, pe la taclale, cu unii cu altzii, mai citesc si eu, pe romineshte, cite una cite alta, de la unii de la altzii. Ce ma mira acolo: se spune ca inveti cu adevarat sa injuri, numai cind devii shofer.

S-a dus asta demult. (Sau poate, au schimbat acasa legea, si poti sa-ti iei carnet de conducere de la 14 ani! Nu stiu. Dar le zic baietzii cu sete.

Bine de ei. Se racoresc.) Dar tot acolo, mai sunt si persoane cu care potzi schimba o vorba, doua, chiar mai multe, dar trebuie sa ai rabdare, si sa le cauti. Sa le pindeshti, mai bine zis! Si sa nu te superi cind esti injurat. Acolo se vorbeshte mult de muzica.

E, dar, mie ce-mi aduce seara?

Mi-aduce si mai multa oboseala. Si mai mult dor. Si incepe sa apara tristetzea. Si dau drumul la muzica.

"Counting Crows". Asta da, muzica de suparare. Un prieten, bun, mi-a recomandat-o. Au baietii astia niste versuri, ca si vesel de esti, si ii asculti, iti trece veselia.

De ce ii ascult?

Pai, la cit de trista sint, nu-mi arde de nimic vesel.Si atunci ii ascult pe ei, cu tristetzea lor, si ma intristez si mai tare. Ma intristez asa de tare, ca uit de ce m-am intristat de fapt! Si daca sint atit de trista, mai uit de durerile fizice.

Si trista pina cind adorm. Inainte sa adorm, in fiecare seara, mai am ceva de scris. Nu-i muzica. Doua vorbe, trei, iar dupa ce le dau drumul, in retzea, asta pe la ore mici, 1-2-3 sau cine mai stie, sper sa pot si eu s-adorm.

Terapia muzicala, zau ca functioneaza!

Cel putin la mine. Isi atinge intotdeauna scopul. E drept, costa!

Dar doza, ti-o stabilesti singur.

DISCLAIMER

Nu sunt inginer la drumuri shi poduri. Dar un lucru e clar! Am sa reclam aici constructia drumurilor. Nu sunt bune shi gata! Pai eu, cind conduc, ascult muzica, si mai ma uit shi in oglinda retrovizoare. Si ce sa vezi!!!!!! In acea oglinda, tremura tot! mashini shi drum, shi tot!

E clar, drumurile nu sunt bune!

Krista Lurtz

KristaPovestea Mea: Krista Nu este prea usor, sa incepi sa-ti scri propria istorie, in asemenea situatie.

De ce? Pentru ca habar nu am daca sa scriu despre Krista de acum citiva ani, sau Krista cea de acum. Da, sunt tot eu. Dar sub o altaforma fizica…

Povestea Mea: Krista (engl.) I promised Shelley that some day, I would try to write my "real" story. It's been some time since that day. I tried, yes, I did. But, there's something which kept me from doing it…

To Krista: Global Outreach Excellent Award

SWA Global Outreach Excellence AwardThis award from the Scleroderma Webmaster's Association was given to Krista Lurtz, ISN Romanian Translator, for her excellent global outreach efforts.

Go to Escleroderma de A a Z (Português)
 
Most Recent Donors

Winn Schillberg
Reading Voices of Scleroderma Books: Diana Kramer.
Sharing Scleroderma Awareness Bracelets: Deb Martin, Brenda Miller, Vickie Risner.
Thanks to UNITED WAY donors of Central New Mexico and Snohomish County!

In Loving Memory

Patricia Ann Black: Marilyn Currier, Shelley Ensz, Richard Howitt, Gerald and Pat Ivanejko, Juno Beach Condo Association, Keith and Rosalyn Miller, and Elaine Wible.
Gayle Hedlin: Daniel and Joann Pepper and Nancy Smithberg.
Janet Paulmenn: Anonymous, Mary Jo Austin, Shelley Blaser, Susan Book, Dennis and Pat Clayton, Grace Cunha, Cindy Dorio, Michael and Patricia Donahue, Shelley Ensz, Nancy Falkenhagen, Jo Frowde, Alice Gigl, Margaret Hollywood, Karen Khalaf and Family, Susan Kvarantan, Bradley Lawrence, Jillyan Little, Donna Madge, Michele Maxson, Barry and Judith McCabe, John Moffett, My Tribute Foundation, Joan-Marie Permison, John Roberts, Margaret Roof, Maryellen Ryan, Mayalin and Kiralee Murphy, Nancy Settle-Murphy, and Bruce and Elizabeth Winter.

 

SCLERO.ORG is the world leader for trustworthy research, support, education and awareness for scleroderma and related illnesses, such as pulmonary hypertension. We are a service of the nonprofit International Scleroderma Network (ISN), which is a 501(c)(3) U.S.-based public charitable foundation, established in 2002. Meet Our Team, or Volunteer. Donations may also be mailed to:

International Scleroderma Network (ISN)
7455 France Ave So #266
Edina, MN 55435-4702 USA

Email [email protected] to request our Welcome email, or to report bad links or to update this page content.

TOLL FREE HOTLINE 800-564-7099
Free to U.S. and Canadian Callers. Ask for our Free Info Packet by mail or email!
Scleroderma, Pulmonary Arterial Hypertension, and related illnesses.
Privacy Policy.

 
The most important thing in the world to know about scleroderma is sclero.org!
Donate Now
Copyright 1998-2016, International Scleroderma Network. AKA Scleroderma from A to Z and SCLERO.ORG. All Rights Reserved.